Wednesday, January 14, 2015

Nu, noi nu suntem moldoveni!

Nu, noi nu suntem moldoveni!


Sursa: Google Images

Cel puțin nu din aceia


De când am venit în București am cunoscut o mulțime de oameni tineri veniți din toate părțile țării, tineri care purtau în frunte semnele distinctive ale regiunilor din care veneau. Asta la figurat, bineînțeles, dar puteam remarca ușor oltenii de la prima înșiruire de verbe la timpul perfect simplu, ardelenii cu primii ”no” și ”ioi” cu care incepeau propoziția, sau moldovenii cu ”ș”-ul specific.

Discuțiile continuau cu exclamații de genul ”A, tu ești din Sfântu Gheorghe (Tulcea), acolo unde mâncați numai pește!” sau ”Ce tare, ești ardeleancă! Aveți o pălincă acoloo!”. Venea și rândul meu să spun că sunt dintr-un orășel din preajma Iașului. Reacțiile la auzul mărturisirii mele erau deopotrivă încântătoare cât și iritante. Mă bucuram când mi se spunea: ”Iași, ce frumos! Am fost acolo. E superb orașul!” sau ”Da, orașul cu multe universități faine!”.
Luam, însă, o atitudine ”poker-face” de fiecare dată când auzeam: ”A, acolo cu rușii!” sau ”Mamă, tre să știi la rusă!” Nu o dată am auzit: ”Moldovencele sunt rele, mă mir ca tu ești așa de treabă!” (și râdea). În zadar mi se părea ca încercam să explic că nu suntem așa și că poate doar a dat peste persoana care nu trebuia. În orice caz, în primele săptămâni eram sătulă de explicații cum că moldovenii din România nu sunt unul și același lucru cu cei de peste Prut și că, prieteni:
  • noi nu vorbim rusă
  • noi nu-l avem pe ”tata Putin”
  • nu noi oscilăm între Rusia și Ucraina dar încercăm unirea Basarabiei cu România. (zicea un pasionat de subiectul ăsta)


Noi suntem moldoveni din regiunea Moldova a României, iar diferențele dintre noi și cei din Republica Moldova sunt cam cât e Prutul de mare. (!!!)


Sursa foto: RomaniaMilitary
În loc de încheiere

Stăteam de vorbă cu o prietenă din Republica Moldova, când mi-am îndreptat privirea pe un afiș. O tânără frumoasă, purtând o ie și care avea tricolorul pictat pe față anunța evenimentul ”Marșul pentru Basarabia” (se întâmpla prin octombrie). Își îndreaptă privirea în direcția în care mă uitam și zice:
”- Ce e asta, mă? Ce vor ăștia?
- Ei, cum ce vor, știi tu, ”frații noștri de peste Prut”, ”Basarabia e România”, ”România Mare”, et caetera. Mergem?
- De ce? Oricum e inutilă toată treaba asta. Se chinuie degeaba.
- Lasă, mă, să fim și noi în spiritul fraternității, zic.
- Mneh, nu merg. Și așa nu susțin cauza.
- ?! Rămân blocată. Moldovean-nu-vrea-unirea!
Păi de ce să mă unesc cu România? Nu vezi că se duce de tot la vale? Lasă că stăm bine sub aripa Rusiei.”Aici nu am mai știut ce să răspund.